Jul 1, 2015 in Noutati

Ca in orice activitate, gasirea celor mai bune solutii pentru asigurarea protectiei anticorozive a suprafetelor incepe cu o analiza a mediului si a factorilor care actioneaza asupra suprafetelor sau echipamentelor (stres chimic, stres mecanic, stres termic).

Actiunea coroziva a mediului influenteaza inca de la inceput masurile de protectie impotriva coroziunii, de la conceperea si proiectarea elementelor unei constructii, pana la prevederea sistemelor adecvate de protectie anticoroziva pe o suprafata deja existenta.  

Pentru stabilirea clasei de corozivitate a mediului in care este amplasata o constructie aflata in exploatare, se iau in considerare atat analize cantitative, cat si analize calitative a agentilor agresivi (noxe) precum si a umiditatii relative a aerului (interior si exterior).

Standardele ISO 12944-2 si SR ISO 9223 clasifica mediile agresive care actioneaza asupra constructiilor in cinci clase de corozivitate atmosferica. Clasificarea corozivitatii se face in baza masuratorilor de timp si de umezeala, precum si a categoriilor de poluare (dioxid de sulf, cloruri etc). Acestea ofera o buna acoperire a atmosferelor rurale, urbane, industriale si marine.

5 clase de corozivitate

Pe baza acestor masuri, atmosfera este clasificata in 5 categorii in termeni de corozivitate, folosindu-se doua tipuri de unitati, rata de coroziune pe termen scurt (CR) a otelurilor g m-2 an-1 (un an) sau mm an-1 (douazeci ani):

Categorie Termen scurt Termen lung
  (g m-2 an-1) (mm an-1)
C1 CR <= 10 CR <= 0.1
C2 10 < CR <= 200 0.1 < CR <= 0.5
C3 200 < CR <= 400 1.5 < CR <= 6
C4 400 < CR <= 650 6 < CR <= 20
C5 650 < CR 20 < CR

* C1: interior – uscat
  C2: interior – condensare ocazionala/ exterior –rural
  C3: interior – umiditate ridicata, usoara poluare a aerului/ exterior – mediu urban de uscat, sau in apropierea coastei marine
  C4: interior – bazine cu apa, uzine chimice/ extrior – zone industriale de uscat sau pe coaste marine
  C5: exterior – zone industriale, cu umiditate crescuta sau coaste marine cu salinitate ridicata

Conform ISO 9223, corozivitatea unui mediu se deduce prin combinarea categoriei TOW (grad de umezeala – perioada de timp in care conditiile atmosferice sunt favorabile pentru formarea unui strat de umezeala pe suprafata metalului) cu clorura si categoriile de dioxid de sulf, conform urmatoarei scheme:

Categorie unul ( T1 )
Categoria doi ( T2 )
Categorie trei ( T3 )
Categoria patru ( T4 )
Categorie cinci ( T5 )

Ratingurile de corozivitate se convertesc in ratele de corozivitate pe termen scurt (g m-2 an-1), in conformitate cu tabelul de mai jos:

Categorie Otel Cupru Aluminiu Zinc
C1 CR <= 10 CR <= 0.9 neglijabile CR <= 0.7
C2 10 < CR <= 200 0.9 < CR <= 5 CR <= 0.6 0.7 < CR <= 5
C3 200 < CR <= 400 5 < CR <= 12 0.6 < CR <= 2 5 < CR <= 15
C4 400 < CR <= 650 12 < CR <= 25 2 < CR <= 5 15 < CR <= 30
C5 650 < CR 25 < CR 5 < CR 30 < CR

 

Utilizarea liniilor directoare ISO si datele atmosferice au relevat cei mai importanti parametri care afecteaza coroziunea atmosferica. In cazul mediului marin, tipul de umzeala si viteza de depunere a clorurei sunt cele mai importante, in timp ce in mediul rural, perioada de umezeala exercita cea mai puternica influenta.

De ce e important sa cunosti clasele de corozivitate?

Nivelul de performanta a sistemelor de protectie anticoroziva depind si se aleg in functie de clasa de corozivitate a mediului, de structura pe care se aplica si de starea suprafetei, precum si de factorii economici.

Pentru garantarea unei economii pe termen lung este esential sa se asigure durabilitatea sistemelor de protectie, astfel incat lucrarile de intretinere/ refacere/ mentenanta sa fie reduse la minim.

O buna selectie a sistemelor de protectie anticoroziva poate garanta reduceri de costuri doar in conditiile care selectia este corecta si potrivita fiecarui proiect in parte.